UNESCO avertizează asupra limitelor tehnologiei în educație. Rolul profesorilor în formarea elevilor, esențial

UNESCO atenționează asupra limitărilor tehnologiei în educație: Profesorii rămân indispensabili în formarea elevilor
UNESCO a lansat campania „Teachers cannot be coded” („Profesorii nu pot fi programați”), care subliniază importanța rolului profesorilor în educație și avertizează asupra limitelor pe care tehnologia le are în înlocuirea acestora. Mesajul esențial transmis este că, indiferent de evoluția tehnologică și provocările viitorului, prezența cadrelor didactice rămâne fundamentală pentru procesul de învățare.
Empatia și creativitatea – elemente de netrecut pentru algoritmi
Organizația atrage atenția că niciun algoritm sau program software nu poate înlocui calitățile umane pe care le aduc profesorii: empatia, creativitatea, judecata și capacitatea de a răspunde nevoilor elevilor în mod personalizat. „Profesorii nu pot fi codați”, a declarat UNESCO, argumentând că contactul uman în clasă este esențial pentru o educație completă și eficientă.
Deși tehnologia oferă instrumente valoroase care să sprijine activitatea didactică, precum preluarea sarcinilor administrative sau facilitarea accesului la informație prin platforme digitale, ea nu poate substitui relația directă dintre profesor și elev. Interacțiunea față în față joacă un rol crucial în dezvoltarea cognitivă și emoțională a elevilor.
Profesorii – catalizatori ai gândirii critice și ai valorilor
UNESCO evidențiază că profesorii joacă un rol vital în stimularea gândirii critice, transmiterea valorilor morale și etice, precum și în construirea unor relații de încredere între cadrele didactice și elevi. Această dimensiune umană a educației nu poate fi reprodusă sau înlocuită de o mașină, indiferent de cât de avansate sunt tehnologiile utilizate.
O criză globală a personalului didactic
Organizația mai atrage atenția asupra deficitului masiv de cadre didactice în lume. Până în anul 2030, pentru a asigura accesul universal la școală, vor fi necesari aproape 44 de milioane de profesori noi. Această provocare se resimte și în Europa, unde profesia de dascăl este adesea descurajată de salariile insuficiente, birocrația excesivă și lipsa de suport din partea instituțiilor educaționale.
Situația critică a profesorilor în România
România nu face excepție în fața acestor dificultăți. Sistemul educațional autohton se confruntă cu probleme serioase legate de lipsa profesorilor, care s-a accentuat în contextul recentelor proteste ale cadrelor didactice și revendicărilor sindicale. Creșterea normelor didactice, fondurile insuficiente și o infrastructură inadecvată determină deseori părăsirea carierei didactice de către tineri sau profesori cu experiență.
Tehnologia – sprijin, nu înlocuitor
Într-un mediu atât de fragil, tentația de a automatiza mai multe procese în școli este mare. Cu toate acestea, UNESCO avertizează că substituirea profesorilor cu tehnologii care oferă o mai mare eficiență administrativă poate afecta negativ legătura esențială dintre elevi și profesori. Educația viitorului trebuie să păstreze profesorul în mijlocul procesului didactic, iar tehnologia să completeze, nu să înlocuiască munca acestuia.
Competențe noi pentru profesori în era inteligenței artificiale
Pe lângă menținerea profesorilor în centrul actului educațional, UNESCO recomandă dezvoltarea unui set de competențe adaptate la epoca digitală și a inteligenței artificiale. Astfel, cadrele didactice vor putea folosi tehnologia într-un mod etic și eficient, în beneficiul elevilor.
România și provocările viitoare ale sistemului educațional
Pentru țara noastră, în contextul presiunilor financiare, al creșterii normelor didactice și al dificultăților de atragere a noilor cadre didactice, digitalizarea nu prezintă o soluție miraculoasă. Investițiile reale în resurse umane sunt indispensabile pentru a asigura calitatea educației. Tehnologia poate constitui un ajutor, dar nu reprezintă un substitut pentru profesor.
UNESCO subliniază că implementarea inteligenței artificiale în școli trebuie să fie însoțită de o pregătire adecvată a profesorilor, de stabilirea unor reguli clare pentru utilizare și, foarte important, de alocarea unor fonduri suficiente pentru resursa umană.
În concluzie, provocările legate de integrarea tehnologiei în educație sunt reale și complexe, iar soluția nu constă în înlocuirea profesorului cu mașini. Contactul uman, empatia și judecata cadrelor didactice rămân elemente fundamentale pentru formarea elevilor, iar UNESCO reafirmă cu tărie că „profesorii nu pot fi codați”. România, ca parte a acestei mari comunități globale, trebuie să găsească echilibrul adecvat între inovație și menținerea valorilor umane în educație.













